Schela poate avea două tipuri de instabilitate: instabilitate globală și instabilitate locală.
1. Instabilitate generală
Când întregul este instabil, schela prezintă un cadru orizontal compus din tije verticale interioare și exterioare și tije orizontale. Valul mare se bombă de -a lungul direcției structurii principale verticale. Lungimile de undă sunt mai mari decât distanța de pas și sunt legate de distanțarea verticală a pieselor de perete de conectare. Eșecul global al flambajului începe cu cadre transversale fără atașamente de perete, cu o rigiditate laterală slabă sau o îndoire inițială mare. În general, instabilitatea generală este principala formă de eșec a schelei.
2. Instabilitate locală
Când are loc instabilitatea locală, apare flambajul de undă între polonezi între trepte, lungimea de undă este similară cu etapa, iar direcțiile de deformare ale polilor interiori și exteriori pot fi sau nu consecvente. Atunci când schelele sunt ridicate cu pași egali și distanțe longitudinale, iar piesele de perete de conectare sunt stabilite uniform, sub acțiunea sarcinilor uniforme de construcție, sarcina critică a stabilității locale a polilor verticale este mai mare decât sarcina critică a stabilității generale, iar forma de eșec a schelei este instabilitatea generală. Când schelele sunt ridicate cu distanțe de pas inegale și distanțe longitudinale, sau setarea pieselor de perete de conectare este inegală, sau încărcarea stâlpilor este inegală, ambele forme de eșec de instabilitate sunt posibile. Instalarea peretelui de conectare nu este doar pentru a preveni răsturnarea schelei sub acțiunea sarcinii vântului și a altor forțe orizontale, dar, mai important, acționează ca un suport intermediar pentru polul vertical.
Timpul post: 26-2022 sept